Ho'oponopono

„Ho’oponopono” este definita de dictionarul hawaiian ca fiind o tehnica de „curatare mentala” iar din punct de vedere literar reprezinta un verb actualizator al substantivului „pono”care inseamna bunatate,corectitudine,moralitate,excelenta, bunastare, prosperitate.

Practic, prin aplicarea acestei tehnici foarte vechi in traditia hawaiiana, stergem programe mentale vechi, precum am folosi tasta „Delete”.

Ho’oponopono este despre Detasare. Este despre Eliberare . Vrem să ne Eliberam. Suntem aici pentru a afla cine suntem noi cu adevarat. Vrem să fim liberi. Liberi de ceea ce ne dorim si liberi de ceea ce nu ne dorim.

Pentru ca, atunci cand esti liber, atunci cand esti în starea de Zero, atunci cand esti în echilibru, TOTUL ESTE POSIBIL!

Invatarea acestei tehnici, atat de simple si cu rezultate atat de spectaculoase in viata noastra, nu te va ajuta sa rezolvi problemele altora decat atunci cand iti vor cere, si chiar si atunci nu este recomandat, deoarece incarcatura emotionala si programele vechi din subconstient ale celuilalt pot distruge complet viata unui practicant Ho’oponopono.

Abia dupa ce o persoana este „pura” ea insasi de tot bagajul mental al propriei minti, abia atunci acea persoana ii poate ajuta pe ceilalti cu aceasta tehnica.

In schimb, putem aplica acest principiu stravechi in viata noastra, si prin schimbarea noastra interioara vom produce un efect si in exterior.

Ho’oponopono functioneaza in baza a 2 legi fundamentale: Legea Inspiratiei si Legea Memoriei, care intelese corect ne aduc in „Starea Zero”. Aceasta „stare zero” este starea de inspiratie, de creatie divina, sursa tuturor lucrurilor.

Singura bariera intre Sinele nostru si aceasta stare este Mintea, mai precis tot ceea ce mintea noastra, indeosebi ce a inregistrat ca pe o banda in copilarie pana la varsta de 7 ani. Noi nu ne putem aminti decat o mica parte din ce am trait in acea perioada a vietii nostre, si chiar amintindu-ne este esential sa stiti ca datorita volumului mare de informatii captat, mintea are un mecanism specializat de a salva informatiile, bazat pe omisiuni, generalizari si deformari informationale.

Generalizarea este o functie a mintii care ne ajuta in foarte multe situatii in viata de zi cu zi.

Este procesul care ne permite sa incadram lumea in termeni in care lucrurile se aseamana sau difera de alte lucruri. Atunci cand generalizam, incadram in tipare, impartim in categorii, grupam, clasificam. Generalizarea este utila atunci cand invatam sau cand impartim informatii deoarece ne ajuta sa fim eficienti.  Spre exemplu, imaginati-va cum ar fi sa inveti sa conduci o anumita masina si cand te urci la volanul alteia sa trebuiasca sa inveti din nou. Aici mintea generalizeaza informatia prin care ai invatat sa conduci o masina, si o aplica la toate masinile din acea categorie.

De asemena, exista si dezavantaje ale generalizarii.Atunci cand consideram ca totul se afla intr-o lumina pozitiva, putem accepta in mod involuntar activitati, oameni, evenimente care nu ne sunt benefice. Pe de alta parte, atunci cand consideram ca totul se afla intr-un con de umbra, putem pierde o serie de oportunitati. In ambele cazuri, ne lipseste capacitatea de a face diferentieri.

Omisiunile sunt procese ale mintii prin care lasam deoparte o serie de biti de informatie. Omitem si uitam o serie de informatii. Astfel, procesul de eliminare se naste ca urmare a propriilor mecanisme de aparare care ne indeamna sa traim in continuare in zona de confort pe care ne-am creat-o.

Distorsiunile sunt procese mentale in baza carora sunt transformate sau reinterpretate informatii conform tiparului nostru mental si comportamental. 

Ati auzit vreodata in casa,in timp ce era intuneric, un zgomot ciudat si ati simtit o stare de panica deoarece credeati ca ar putea fi cineva strain? Sau ati crezut ca sotul/sotia e suparat pe voi pentru ca nu va da atentie intr-o zi, dar ati aflat ca sotul/sotia avea niste probleme importante de rezolvat in acea zi? Analizand cele doua ipostaze, nu v-ati confruntat cu emotii diferite in fata situatiei imaginare si cea reale?

Ei bine, daca asa stau lucurile si mintea noastra nu este o busola exacta pentru deciziile noastre, cum reusim sa fim „inspirati” in orice alegere facem?

Intelegand ca tot ceea ce percepem ca fiind realitate este o proiectie interna, singura cale de a ne rezolva problemele este asumarea a 100% responsabilitate pentru crearea lor. Aceasta inseamna iesirea din starea de victima sau salvator al lumii, dupa caz, si intoarcerea catre Sine, singurul stapan al Vietii tale.

Tehnicile de respiratie,meditatie si mantrele Ho’oponopono ne ajuta sa facem curat in propriul subconstient, sursa tuturor „problemelor” noastre. Copilul interior, adevaratul si unicul EU,  este in noi, asteapta sa fie iubit, apreciat, inteles.

In acesti primi ani de viata, comportamentele si emotiile parintilor sunt traite si inregistrate de copil ca fiind normalitatea la care se vor raporta ca adult. Ce inseamna asa? Inseamna ca ori de cate ori viata ne va provoaca sa dam un raspuns, vom „reactiona” asemenea parintilor nostri sau dupa modelul persoanelor care au fost prezente activ in copilaria noastra, in mod inconstient.

Vom reactiona in baza memoriei, care va generaliza, va omite si va distorsiona, si implicit ne vom raporta experienta prezenta la experiente din trecut, fictive sau irelavante pentru prezent.

Impactul familiei asupra copilului lasa o amprenta pe care o vom purta toata viata. Abuzul poate fi fizic, dar si emotional subtil. Un copil va retine informatia ca nu este iubit, daca unul din parinti este autoritar excesiv, il pedepseste sau nu ii arata afectiune asa cum si-ar dori. Se creaza un gol interior, si uneori, cand celalalt parinte compenseaza cu iubire extrema, cu toleranta extrema, copilul isi formeaza o imagine dualista despre tot ce inseamna iubire, sau mai rau isi creaza o structura mentala de erou, care nu va accepta ca adult sa sufere, dar nici sa mai iubeasca. Mintea acestor adulti va functiona in modul alb/negru. Aceasta este fireste o situatie extrema.

Majoritatea dintre noi insa am avut o copilarie normala sau cu „traume” minore, pe care nu le consideram ca ar afecta viata curenta. Chiar si asa, mintea noastra a construit o imagine a cum ar trebui sa arate lumea, raportat la toata experientele acumulate.

Uneori, de cele mai multe ori insa, ratiunea este un „sabotor”, este „cel mai mare dusman al nostru”. Imblanzirea acestui Urias care este Mintea noastra si transformarea lui in cel mai bun Prieten este insa posibila.

In spiritualitate, trecerea Mintii in plan secund se numeste „moartea Ego-ului”. Egou-ul nu moare insa cu adevarat, el se transforma in instrument pentru inspiratie. Metaforic vorbind, stergem acele tipare care ne blocheaza, eliminam credintele limitative, adaugam convingeri care ne ajuta sa evoluam, intocmai ca intr-un proces de resoftare a unui calculator.

C.G.Jung intrebat daca crede in Dumnezeu a raspuns: „ Eu nu Cred, eu Stiu”. El nu se referea la credinta obisnuita, el se referea la tiparul Sinelui, care transcede dualitatea.

Umbra noastra, adica subconstientul este o parte din noi pe care o putem integra, accepta si iubi.

Legea Universala care spune: „Precum esti in Interior asa esti si in Exterior”, „Precum in Cer asa si pe Pamant” ar putea sa te faca sa te intrebi: „sunt doar asocieri de cuvinte cu inteles filozofic sau as putea sa descopar ca sunt mai mult decat cred ca sunt?am o viata echilibrata si autentica?sunt mai mult decat un muritor de rand care „trebuie” sa faca zilnic o lista intreaga de task-uri pentru a supravietui?sunt eu un avatar sau sunt creatorul avatarului?sunt capabil sa ma iubesc pe mine si sa ofer iubire celorlalti?sunt capabil sa imi spun „te iubesc” fara sa ma judec? sunt capabil sa ma iert pe mine si pe ceilalti?merit sa fiu fericit nu doar sa port o masca a fericirii?”

 

Multumesc!

 

 

Vrei sa faci o schimbare in viata ta?

Ai o intrebare?​

Servicii de Life Coaching